Clima pamintului

Clima este efectul pe termen lung al radiaţiei solare asupra suprafeţei variate şi asupra atmosferei Pământului, care se manifestă prin schimbări ale factorilor atmnosferici în timp ce acesta se roteşte.

Cel mai bine poate fi înţeleasă ca media schimbărilor de temperatură anuale combinată cu media precipitaţiilor dintr-o anumită zonă geografică.

Uscatul şi marea fiind foarte diferite, reacţionează diferit cu atmosfera terestră, unde masele de aer circulă permanent. Variaţiile zilnice ale factorilor meteorologici dintr-o anumită zonă geografică constituie VREMEA, în timp ce CLIMA este sinteza pe termen lung a acestora.

Vremea este determinată de valorile factorilor meteorologici: temperatura, umididatea aerului, direcţia şi viteza vântului, presiunea atmosferică, turbulenţa aerului, cantitatea şi felul precipitaţiilor. Aceşti factori se măsoară cu instrumente specifice – termometre, barometre, hidrometre, giruete ş.a. Valorile măsurate pe perioade lungi de timp (ani sau decenii) prelucrate statistic ne dau informaţii despre clima unei regiuni.

Cuvântul CLIMĂ vine din limba greacă, unde klima înseamnă înclinaţia soarelui. Clima este influenţată în principal de radiaţia solară şi variaţiile sale anuale, de latitudine, dar şi de structura complexă a atmosferei, de altitudine, de apropierea de ocean sau de mare, de formele de relief (mai ales munţii şi dealurile).

Clima are efecte profunde asupra tuturor formelor de viaţă de pe Pământ, microorganisme, plante, insecte, animale, păsări şi oameni. Activitatea oamenilor poate afecta clima prin:

- modificarea scoarţei terestre

- tăierea pădurilor

- secarea lacurilor, bălţilor şi mlaştinilor

- poluarea industrială.

Cele mai periculoase modificări climaterice produse de om sunt cele datorate poluării industriale în atmosferă cu bioxid de carbon şi cu freon. Poluarea cu bioxid de carbon în cantităţi foarte mari produce efectul de seră, adică încălzirea excesivă a atmosferei, iar poluarea cu freon afectează stratul protector de ozon din păturile înalte ale atmosferei care ne apară de radiaţiile ultraviolete.

Deseurile toxice, sub forma solida, lichida sau gazoasa pot cauza moartea, imbolnavirea sau ranirea oamenilor, sau distrugerea mediului, daca sunt tratate, depozitate, transportate in mod necorespunzator, sau parasite. Substantele sunt considerate deseuri periculoase daca sunt inflamabile, corozive, reactive sau toxice. Amestecurile, reziduurile sau materialele care contin reziduuri toxice sunt considerate de asemenea reziduuri toxice.

Tipuri de deseuri toxice

Deseurile industriale
Deseurile toxice sunt generate de aproape fiecare industrie, iar industriile care nu produc deseuri toxice ele insele, folosesc insa produse ale industriilor care produc deseuri.

Deseurile agricole

Industria nu este singura care gene-reaza deseuri. Agricultura produce deseuri ca pesticide, ierbicide si materialele folo-site in aplicarea lor. Fluoritii reziduali sunt produse secundare ale producerii de fertili-zatori pe baza de fosfati. Pina si nitratii solubili rezultati in urma folosirii balega-rului ca ingrasamint se pot dizolva in apa din pinzele freatice si contamina fintinile, cauzind probleme de sanatate.

Deseurile urbane

Sursele de deseuri urbane includ vopselele toxice, solventii inflamabili, curatitorii caustici, bateriile toxice, pesticidele si chiar mercurul din termometrele sparte. Sistemele de eliminare ale deseurilor locale pot refuza aceste obiecte. Daca sunt acceptate, trebuie facuta o monitorizare atenta pentru asigurarea faptului ca solul sau pinza freatica nu sunt contaminate. Renovarea caselor mai vechi poate cauza ca vopseaua cu plumb toxica sa se desprinda de pe pereti. Materialele izolatoare de la tevile pentu cuptor pot contine particule de azbest, care se pot desprinde, iar daca sunt inhalate pot cauza boli de plamini sau chiar cancer.

Efecte ale deseurilor toxice

Deseurile pot polua solul, aerul, apa de suprafata sau pinza freatica. Poluarea solului poate afecta oamenii, plantele si animalele. In Times Beach, Missouri, S.U.A., in 1983, pentru a preveni ridicarea prafului pe strazi a fost imprastiat petrol contaminat cu bifenili policlorurati (PCB-uri). Astfel, oamenii care locuiau in acea regiune au fost expusi la contentratii mari de PCB-uri. Noroiul din canalizarile municipale poate contine elemente toxice daca deseurile industriale au fost amestecate cu cele domestice. Daca noroiul este folosit ca ingrasamint, aceste elemente ar putea contamina cimpurile cultivate. Substantele toxice pot fi absorbite de plante, ajungind la animalele care au pascut acolo si chiar la oameni.

Aerul poate fi contaminat de emisiile directe de deseuri toxice. Evaporarea de solventi toxici din vopsele si din agentii de curatare este o problema comuna.

Poluarea riurilor si lacurilor, daca este suficient de toxica, poate distruge fauna si flora instantaneu, sau de-a lungul timpului. De exemplu, fluoridul se acumuleaza in oase si dinti, prea mult fluorid in apa putind cauza probleme ale oaselor si dintilor. Compusi precum diclordifeniltricloretanul (DDT-ul), PCB-urile si dioxinele sunt mai solubili in grasimi decit in apa. Astfel, aceste substante se gasesc in concentratii mici in apa, insa in concentratii mai mari in insecte si alge si in concentratii si mai mari in pesti, pasarile si oamenii care se hranesc cu peste fiind foarte expusi unor concentratii mari de substante periculoase.

Chiar si poluarea care nu este toxica poate omori. Fosfatii si nitratii, de obicei inofensivi, pot fertiliza algele care cresc in lacuri si riuri. Cind algele cresc, in prezenta luminii solare, produc oxigen. Insa daca algele cresc prea mult sau prea rapid, consuma mari cantitati de oxigen atunci cind soarele nu straluceste si cind au inceput sa decada. In final, lipsa oxigenului va sufoca alte forme de viata; unele creaturi putind fi otravite de toxinele continute de alge. Acest proces de supracrestere a numarului de alge, numit eutrificatie, poate omori viata din lacuri si riuri. In unele cazuri, anumite alge pot otravi apa potabila.

Poluantii subterani pot fi carati de cursurile de apa subterane. Aceste deseuri formeaza coloane lungi de contaminanti, care pot ajunge la suprafata daca apa iese printr-un izvor sau fintina. Foarte periculosi sunt solventii care se pot scurge din rezervoarele subterane. De asemenea, in aceste coloane de deseuri se pot intilni si ioni toxici de metal.

Sursele de energie solara au fost considerate, chiar de ceva timp ca fiind cele mai bune, imediat profitabile optiuni pentru majoritatea oamenilor de pe Pamant, prin asigurarea energiei pentru diferite instalatii.

Soarele este, de departe cea mai importanta sursa de energie pentru noi. El incalzeste atmosfera pamantului, vaporizeaza apa din oceane, directioneaza norii rezultati prin curenti de aer, denumite si vanturi spre continente, acolo unde isi dovedesc utilitatea determinand ploile si mentinand debitele raurilor. Aceasta este o modalitate directa de a folosi aceasta energie si face parte din procesele fiziologice ce au loc pe pamant de milioane de ani. Insa Soarele poate face “un pic” mai mult: ar putea sa asigure intreaga cantitate de energie de care a re nevoie o societate industriala moderna, la scara mondiala pentru un viitor indefinit; ceea ce nu poate face o sursa de energie obisnuita. Acestea s-ar putea intampla cu usurinta fara poluare sau batai de cap in privinta resurselor naturale epuizabile. Multi oameni insa nu sunt convinsi de acest lucru ei avand parerea ca o astfel de investitie ar aduce pierderi si nu un profit negandit de mare.

In anii 1970 oamenii de stiinta americani erau cuprinsi de un entuziasm puternic gandind ca ar putea schimba vechea tehnologie cu aceasta noua, bazata pe energia asigurata de Soare. Aceasta s-a intamplat dupa primele esecuri in transportul si prelucrarea petrolului, care poluau foarte grav mediul. Astfel s-a ajuns la concluzia ca aceasta noua tehnologie ar trebui initializata la viata de la sate, insa nu dupa mult timp aceasta miscare cu tot cu entuziasmul s-au risipit. Motivele pentru aceasta si pentru absenta utlizarii in ziua de astazi a energiei solare pe scara larga, nusunt nici dificultati conceptuale nici tehnologice. Exista insa persoane cu mare influenta asupra a astfel de lucruir care pur si simplu se tem de o trecere completa la utilizarea energiei solare.

O buna masura a suveranitatoii acestora este aceea ca, chiar in ciuda importatntei capitale ale acestui fapt pentru societatea moderna, acest concept de a valorifica anergia a fost complet eliminat din planurile Statelor Unite, mai ales din perspectiva informarii opiniei publice ( cu exceptia planelor militare care au in perspectiva folosirea acestui nou tip, mai ales in cazul unei crize de petrol.) Daca s-ar fi inceput cu folosirea energiei in limite restranse, astazi s-ar fi ajuns la un procent semnificativ ocupat de folosirea energiei solare din anergia totala. Ideea principala era ca pentru directionarea energiei solare, lumina soarelui trebuia sa fie concentrata. Aparate care puteau realiza acest lucru puteau fi facute la un pret mic, chiar intr-o productie mare, inca din anii 1970. Nu a fost sa fie asa.