Clima este efectul pe termen lung al radiaţiei solare asupra suprafeţei variate şi asupra atmosferei Pământului, care se manifestă prin schimbări ale factorilor atmnosferici în timp ce acesta se roteşte.
Cel mai bine poate fi înţeleasă ca media schimbărilor de temperatură anuale combinată cu media precipitaţiilor dintr-o anumită zonă geografică.
Uscatul şi marea fiind foarte diferite, reacţionează diferit cu atmosfera terestră, unde masele de aer circulă permanent. Variaţiile zilnice ale factorilor meteorologici dintr-o anumită zonă geografică constituie VREMEA, în timp ce CLIMA este sinteza pe termen lung a acestora.
Vremea este determinată de valorile factorilor meteorologici: temperatura, umididatea aerului, direcţia şi viteza vântului, presiunea atmosferică, turbulenţa aerului, cantitatea şi felul precipitaţiilor. Aceşti factori se măsoară cu instrumente specifice – termometre, barometre, hidrometre, giruete ş.a. Valorile măsurate pe perioade lungi de timp (ani sau decenii) prelucrate statistic ne dau informaţii despre clima unei regiuni.
Cuvântul CLIMĂ vine din limba greacă, unde klima înseamnă înclinaţia soarelui. Clima este influenţată în principal de radiaţia solară şi variaţiile sale anuale, de latitudine, dar şi de structura complexă a atmosferei, de altitudine, de apropierea de ocean sau de mare, de formele de relief (mai ales munţii şi dealurile).
Clima are efecte profunde asupra tuturor formelor de viaţă de pe Pământ, microorganisme, plante, insecte, animale, păsări şi oameni. Activitatea oamenilor poate afecta clima prin:
- modificarea scoarţei terestre
- tăierea pădurilor
- secarea lacurilor, bălţilor şi mlaştinilor
- poluarea industrială.
Cele mai periculoase modificări climaterice produse de om sunt cele datorate poluării industriale în atmosferă cu bioxid de carbon şi cu freon. Poluarea cu bioxid de carbon în cantităţi foarte mari produce efectul de seră, adică încălzirea excesivă a atmosferei, iar poluarea cu freon afectează stratul protector de ozon din păturile înalte ale atmosferei care ne apară de radiaţiile ultraviolete.
Zonele climatice
Clima unor regiuni de pe glob este descrisă prin termeni generici, stabiliţi după zonele unde aceste caracteritici se pot observa cel mai bine. Din acest punct putem trasa mai multe zone climaterice, care sunt aşezate sub forma unor centuri în jurul Ecuatorului, până la poli în fiecare dintre emisfere. Zonele climaterice respective pot fi diferenţiate după aria vânturilor dominante, după scara temperaturilor, după scara precipitaţiilor sau după răspândirea vegetaţiei şi a faunei.
Există numeroase clasificări ale zonelor climatice care împart globul în şase zone climatice principale (numite A, B, C, D, E şi H) şi apoi în subzone climatice în funcţie de temperatura medie şi de natura precipitaţiilor. Astfel:
- zona A este zona tropicală umedă,
- zona B este zona tropicală uscată (aridă),
- zona C este zona temperată caldă,
- zona D este zona temperată rece (boreală),
- zona E este zona rece polară, iar
- zona H este clima alpină.
Zona cu climă caldă este cuprinsă între 0° – 30° latitudine nordică şi sudică şi se împarte la rândul ei în:
- zona cu climă ecuatorială, între 0° – 5° latitudine N. şi S., caracterizată prin ploi zilnice, calme ecuatoriale şi un singur anotimp, aflată în preajma Ecuatorului este în mod egal încălzită de razele Soarelui care cad perpendicular pe suprafaţa solului
- zona cu climă subecuatorială, între 5° – 12° latitudine N. şi S., caracterizată două anotimpuri, unul ploios - iarna şi unul secetos – vara, având drept vânturi dominante alizeele iarna şi calme ecuatoriale vara
- zona cu climă tropicală umedă, musonică, prezentă de exemplu în zona Oceanului Indian, unde schimbarea anotimpurilor produce ploi torenţiale şi furtuni năpraznice
- zona cu climă tropicală uscată, prezentă de exemplu în deşertul Sahara, unde căldura foarte mare a distrus orice formă de vegetaţie, dând naştere la deşerturi întinse.
Zona cu climă temperată este cuprinsă între 30° – 60° latitudine nordică şi sudică şi se împarte la rândul ei în:
- zona cu climă temperat oceanică, între 40° – 60° latitudine N. şi S., caracterizată prin patru anotimpuri blânde, multe ploi şi dominată de vânturile de vest
- zona cu climă temperat continentală, între 40° – 60° latitudine N. şi S., caracterizată prin patru anotimpuri, cu veri foarte calde şi secetoase şi ierni friguroase cu multă zăpadă, precum în ţara noastră
- zona subtropicală mediteraneeană, între 30° – 40° latitudine N. şi S., caracterizată prin patru anotimpuri blânde, cu veri secetoase şi calde şi ierni blânde, fără îngheţ.
Zona cu climă rece este cuprinsă între 60° – 90° latitudine nordică şi sudică şi se împarte la rândul ei în:
- zona cu climă rece subpolară, între 60° – 66° latitudine N. şi S., caracterizată prin patru anotimpuri răcoroase, vară răcoroasă, iarnă cu ger mare şi ninsoare abundentă, cu teritorii ce cuprind întinse păduri de conifere, de exemplu taigaua siberiană şi cea canadiană
- zona cu climă polară, între 66° – 90° latitudine N. şi S., caracterizată prin două anotimpuri, o vară cu zile foarte lungi, friguroasă, cu temperaturi în jur de 5° C, când dezgheţul aduce explozia rapidă a unei vegetaţii mici şi o mulţime de ţânţari, iarnă lungă cu ger mare şi aproape fără ninsoare. Aici la nord de pădurile de conifere, dincolo de cercul polar se întinde tundra.
Pe munţii înalţi, oriunde s-ar afla aceştia, se succed mai multe zone climaterice odată cu creşterea altitudinii. Dacă urcăm pe un munte aflat în zona ecuatorială de la clima tropicală umedă caracteristică poalelor muntelui putem atinge clima de tundră la o înalţime suficient de mare, iar pe vârf ne aşteaptă imperiul gheţii veşnice. Astfel pe muntele Kilimajaro, aflat în centrul Africii în zona Ecuatorială sunt la vârf gheţuri veşnice, iar la poale se întinde savana africană cu girafe, antilope, lei şi leoparzi.
